Noaptea trecuta, in casa unui profesor din California al carui
nume, Randy Schekman, nu l-am mai auzit niciodata, a sunat telefonul.
Era mult trecut de miezul noptii si profesorul, alaturi de sotia lui, a
sarit din pat. La celalalt capat era un alt profesor, un suedez, care
l-a anuntat pe Schekman ca tocmai i se acordase premiul Nobel pentru
Medicina si Fiziologie in 2013.
Peste cateva ore, dupa anuntul oficial facut la Stockholm, profesorul Schekman a acordat primul interviu
telefonic, scurt si emotionat, site-ului comitetului Nobel. In acest
interviu a pronuntat numele unui singur alt om de stiinta: un roman.
„Pentru inceput as vrea sa-l onorez pe George Palade”,
a spus profesorul proaspat nobeliat, „cel care a fost intr-adevar
deschizatorul de drumuri in domeniul biologiei celulare prin dezvoltarea
tehnicilor de microscopie electronica prin care am putut vizualiza
membranele din interiorul celulelor. Geniul sau a descoperit cum sunt
asamblate proteinele care urmeaza sa fie transportate in afara celulei,
printr-o linie de asamblare in interiorul celulei”.
... Palade, care a plecat din Romania la 34 de ani, chiar este produsul
acelei tari care era Romania in perioada interbelica. „Mediul familial
explica cum de am dobandit, inca de timpuriu, respect pentru carti,
pentru savanti si pentru educatie”, scria Palade in 1974, anul in care a primit premiul Nobel pentru Medicina.
...
In perioada comunista, profesorul Palade a vizitat de cateva ori
Romania. A reusit sa-si aduca rudele la Stockholm pentru a participa la
ceremonia de inmanare a premiului Nobel. A reusit sa scoata din tara
cativa cercetatori romani. S-a intalnit cu sotii Ceausescu si ma tem
sa-mi imaginez intalnirea. Pana si in inchipuire mi-ar fi prea rusine.
„Erau in mod evident interesati de valoarea propagandistica a relatiei
cu mine si nu de ideea de a oferi tinerilor cercetatori romani o
educatie stiintifica”, povesteste profesorul Palade intr-un interviu. „Ceea ce doreau ei cu adevarat era un institut model, care sa poata fi aratat vizitatorilor straini”.
Au
trecut decenii de atunci. Romania a evoluat, s-a desprins de Uniunea
Sovietica, a intrat in NATO, in UE, granitele s-au deschis, cei mai buni
cercetatori romani au inceput sa studieze la universitatile care dau
astazi laureati de premiu Nobel. S-ar crede ca e doar o chestiune de
timp pana ce un alt roman va castiga un Nobel pentru Medicina.
Dar
ma tem ca, mai degraba, va tine de noroc. In urma cu putini ani am pus
aceeasi intrebare mai multor studenti din primul an al unei facultati de
medicina romanesti: cine este singurul roman care a castigat premiul
Nobel pentru Medicina? Din 60 de studenti au stiut sa raspunda doar
trei. Mi s-a facut rusine. Si nu era o inchipuire.
Cum nu este o
inchipuire faptul ca profesorul Palade a fost primit in Academia Romana,
ca membru de onoare, abia la un an dupa ce i s-a acordat premiul Nobel.
Era deja de 14 ani membru al Academiei de Stiinte americane. Cum nu
este o inchipuire faptul ca profesorul Palade a primit abia in 2007 cea
mai inalta decoratie a statului roman. Trecusera 21 de ani de cand
Ronald Reagan ii decernase deja Medalia Nationala pentru Stiinta.
Intr-un interviu din 2002, profesorul Palade povestea ca a avut „o scurta intalnire cu presedintele Ion Iliescu, dar nu mi s-a cerut parerea in legatura cu reforma stiintei in Romania”.
In urma cu doua saptamani am participat la o dezbatere despre educatia stiintifica in Romania.
Printre romani si un invitat strain: Ferdinand Habsburg, directorul
unei televiziuni cu programe stiintifice care e prezenta si la noi. A
pus o intrebare pe care am simtit-o si ca o mustrare: „Voi romanii aveti
atat de multi cercetatori, atat de multi oameni de stiinta
extraordinari. De ce nu-i transformati in eroi?”
... astea sunt doar fragmente dintr-un text de aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu