Si totusi... ce facem de fapt aicea?

De ce scriem pe blog? Ce vrem sa realizam de fapt? De ce citim blog-urile altora? Raspunsul e simplu - fiecare face ce vrea si ce simte... - si asta e valabil si pe bloguri... Eu personal folosesc acest blog pentru a impartasi cu altii chestiile care ma afecteaza in fiecare zi. Fie ca ma enerveaza, fie ca ma amuza. Am contact zilnic (vrand-nevrand) cu publicatiile altora, fie oficiale (articole de presa) fie personale (bloguri, etc...). De-aia multe chestii sunt inspirate din ceva. Imi adaug parerea proprie la ele, "the KiLLeR touch" daca vreti. Cica multi tipi care fac blogging de mai mult timp (si conform multora o fac bine) au publicat niste guide-lines pt ca sa iti faci un blog calumea. Noa, io nu le citesc. Daca vad un blog in care un anume element imi lasa o impresie buna, il includ si eu. Sunt un blogger evolutiv si empiric. Da' o fac sincer si concret. Pentru referinta NU POT sa nu amintesc de postul asta. Mi se pare fair, de bun simt. Ader aproape intru totul la ce scrie baiatu' ala. In rest nu i-am urmarit blog-ul. Nu ma intereseaza actualmente. De fapt speranta mea e ca nu "urlu la luna" si ca altii ca mine, citindu-mi articolele, o sa zambeasca, o sa se enerveze, sau o sa fie miscati (chiar si putin) de ceea ce am publicat. Ca deaia am facut blogu' public. Daca era pt mine numa' il faceam privat, cu un singur cititor. Nu ii usor nici cu blogosfera sau alte surse informationale. Si asta pentru ca NU AVEM TIMP. Am incercat sa citesc o carte seara, inainte de a adormi. Am terminat Why Software Sucks in aproape un an. Si era o lectura usoara si placuta. Am reluat un roman al lui Tom Clancy. Nu imi e usor. Blog-urile le citesc in timpul zilei, intr-o mica pauza, si ma ajuta - ma mai deconectez de la problemele existente, mai zambesc, ma mai enervez si mai scriu cate ceva. Comentariile nu ma deranjeaza. Daca sunt cu continut pe care il consider ne-la-locul-lui, le sterg. NU s-a intamplat asta inca (dar "niciodata sa nu spui niciodata"). Cei care citesc aici sunt putini. Putini de tot. Prieteni, cunoscuti, coelgi. Cei cu care oricum pot tine legatura SI altfel. Sfera cititorilor s-a mai marit putin, in momentul in care am intrat pe retelele de social-networking. Oamenii cu idei asemanatoare sau oamenii curiosi au mai aterizat pe acest blog. Iar cu cei cu care intru in contact fac si schimb de links. Nu pentru rank-uri, ci pentru ca e bine sa citesti cat mai multe chestii... Tind sa cred ca toata lumea cu care am contact este la fel din punctu' asta de vedere: NIMENI NU (MAI) ARE TIMP. Daca cineva dedica deci timp pt a-mi citi gandurile, o sa fac tot posibilul sa nu ii para rau ca mi-a acordat acel timp. Sau cel putin o sa incerc. Aceastea fiind zise, o sa incerc sa imi mai structurez cuvintele si sa fac totul mai usor de digerat, mai usor de urmarit. Ca in rest... "la tăti ni-i greu" 'Om trai si 'om vedea... PS. Ninja m-o provocat aici. Noa, am terminat, back to work... sursa img (c): http://perfu.lanebuni.eu/wp-content/uploads/why-blog.jpg