2009/12/21
In Memoriam...
Si pentru ca unele lucruri nu se pot sterge cu buretele, in memoria celor care au murit acum 20 de ani...
Dumnezeu sa ii odihneasca.
Cluj Napoca - Filmul evenimentelor din 21 decembrie 1989
15.30, Piaţa Libertăţii (Piaţa Unirii)
Plutonul comandat de căpitanul Carp Dando (UM 01215 Floreşti) deschide focul asupra demonstranţilor - 12 morţi
16.00, Hotel Astoria
Plutonul comandat de căpitanul Ilie Dicu, (regiment UM 1278 Someşeni), deschide focul asupra muncitorilor de la Combinatul de Utilaj Greu (CUG) pentru a le interzice ajungerea în centru - 4 morţi
17.00-18.00, Centru
O coloană de demonstranţi o iau de acasă pe disidenta Doina Cornea şi o aduc în zona centrală. Aici se încearcă zadarnic străpungera barajului de militari, pentru a pactiza cu demonstranţii de la Fabrica de Bere. Se stabileşte declanşarea grevei generale.
18.15-22.00, Fabrica de Bere
Plutonul condus de maiorul Laurenţiu Cocan şi maiorul Valeriu Burtea (UM 01215 Floreşti) execută foc în repetate rânduri împotriva coloanelor de demonstranţi mănăştureni - 9 morţi
20.00, Sensul giratoriu Cartierul Mărăşti
Plutonul desfăşurat deschide focul împotriva unui grup de demonstranţi - 1 mort
Sursa: Arevarul.ro, Cluj-Napoca
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
In Piata Unirii a murit Lucian Matis, cica de fapt 13 persoane in total, iar prietenul sau Calin Nemes, cel care cica ar fi iscat focurile de arma, prieten cu primul, a fost ranit si s-a sinucis in '93. Citat al sau:
RăspundețiȘtergere"„ [...] Pletoşii care au fost condamnaţi să supravieţuiască gloanţelor glorioasei armate române din 21 decembrie sunt condamnaţi din nou la nepăsarea voastră dispreţuitoare. Disperaţi, s-au adunat în centrele marilor oraşe şi-au încercat de atâtea ori să vă vorbească.
Sau să vă cânte. Sau să vă aplaude când îi înjuraţi. Sau să se aşeze în genunchi când îi atacaţi alături de mineri şi scutieri. Nu i-aţi iertat că au supravieţuit.
Revoluţia pe care ei au câştigat-o, pierzându-şi fraţii, sângele, părţi din trup, Revoluţia pe care v-au adus-o vouă cadou, ca nişte copii cuminţi ce erau, Revoluţia în care v-au arătat, chiar prin televizor, cum se poate muri pentru ţara asta frumoasă şi săracă, Revoluţia le-aţi confiscat-o părinteşte şi aţi dat-o primilor veniţi din mlaştinile marxism-leninismului ceauşist. Iar pe ei, pe copiii îmbătrâniţi prematur lângă mormintele din Cimitirul Eroilor, i-aţi trimis la noile cozi, i-aţi certat şi dat afară din casă pentru că vă contraziceau argumentele îngurgitate în 45 de ani de laşitate părintească.
Şi acum, când banii nu vă mai ajung nici măcar pentru a cumpăra singura şi marea voastră realizare, salamul cu soia, delicatesa cu care ne-aţi crescut pe noi, azi aţi început din nou să cârtiţi, să vă îndoiţi de voi înşivă. Să ieşiţi în stradă.
Deocamdată puţini, pentru că încă vă e ruşine să recunoaşteţi că iar ne-aţi vândut. Dar curând veţi trece şi peste ruşinea asta şi veţi căpăta curajul de a spune „NU!”
Vedeţi, în 21 decembrie nu aţi avut acest curaj când vă mureau copiii în stradă. În iunie 1990, când aceiaşi copii erau bestial bătuţi pentru vina de a avea o carte în mână, aţi fost la fel de pasivi. De-abia acum, când nu copiii, ci salamul cu soia vă cade în primejdie, aţi hotărât să luptaţi. Ca şi când copiii împuşcaţi sau maltrataţi v-au fost vitregi. Copilul vostru adevărat pare a fi salamul cu soia. [...]
Circulaţi. Totuşi, gândiţi-vă că într-o bună zi se va încheia şi viaţa voastră supusă stomacului. Iertaţi-mi că vă reamintesc, dar vă dau cuvântul meu de om că într-o zi, în care soarele va răsări la fel ca astăzi, veţi muri. Şi dumneavoastră, şi eu. Mai devreme sau mai târziu.
Şi ceva îmi spune că imediat după acest ultim eveniment al vieţii noastre, care este moartea, îi vom reîntâlni pe ei, pe magnificii copii şi adolescenţi ai lui decembrie 1989. Şi, poate, ne vor întreba ce am făcut după moartea lor? Ştiu că eu am ce să le răspund. Dar dumneata, trecătorule?”
(Călin Nemeş, articol apărut în România liberă pe 25 aprilie 1991) "
Cutremuratoare cuvinte. Si adevarate (din pacate). Dumnezeu sa ii odihneasca!
RăspundețiȘtergereMersi Ninja de comment-ul super interesant.
Iti doresc un Craciun fericit si sa-ti aduca Mosul tot ce iti doresti, s`auzim numai de bine.
RăspundețiȘtergereMultumesc mult, Adrian! Sarbatori fericite si tie si celor dragi tie! Numa' bine!
RăspundețiȘtergereInca un update la acest articol...
RăspundețiȘtergereCinste lor (adevaratilor revolutionari)!
Tot respectul pentru cei care NU au stat deoparte la evenimentele din 21 decembrie 1989 si Dumnezeu sa-i odihneasca pe cei care ne-au parasit in acele momente.
Integral in Adevarul.ro, editia de Cluj...
"Unul din participanţii la comemorarea evenimentelor din decembrie este inginerul Dumitru Dragomir Inclezan. „Vin în fiecare an la manifestări”, ne-a dezvăluit bărăbatul. Are şi motive. Unul din cei ucişi de gloanţe la Hotelul Astoria este chiar fratele său, Ioan Inclezan.
Vorbeşte cu greu despre evenimentele care i-au marcat viaţa, familia şi cariera. Are motive serioase. El a declanşat operaţiunea de mobilizare a muncitorilor de la Combinatul de Utilaj Greu (CUG).
Un timişorean a povestit ororile
Totul a pornit de la întâlnirea unui timişorean, în data de 19 decembrie 1989, care a venit la CUG, pentru cumpărarea de oxigen. Relatările sale despre ororile comise împotriva demonstranţilor i-au întărit convingerea că trebuie acţionat. „Atunci am simţit că nu mai putem sta fără să acţionăm”, mărturiseşte clujeanul. Sprijinit de colega Viorica Luca a transmis pe la prietenii din combinat îndemnul de a porni în data de 21 decembrie spre centrul oraşului. Soţul acesteia, instructorul de dans Emil Luca a făcut legătura cu mediul universitar. „Emil i-a anunţat pe prietenii lui Călin Nemeş şi profesorul Dan Negru”, povesteşte Inclezan. Restul e istorie. Grupul lui Nemeş şi Lucian Matiş au încercat să mobilizeze trecătorii din centru, unde au murit 12 oameni."