Cersetorie?

Era in 30 decembrie. Alergam ca prostu' prin centrul Clujului sa imi rezolv ultimele chestii (irelevant, vreo 2-3 facturi de achitat la curent, prostii de-astea...) In parcarea din p-ta Unirii (contrar asteptarilor mele) era FULL. Un copilas care nu cred ca avea mai mult de 7-8 ani imi face semn - "Domnu, domnu, asteptati ca iese un nene de aicea...". Miracol! Se eliberase un loc! Peisajul imi era de altfel cunoscut, insa ideea de sarbatori si frigul intepator de afara (cauzat de un vant macabru) m-a facut sa privesc altfel lucrurile. Evident ca dupa ce am coborat din masina pustiu' imi zice "Domnu', da-mi ceva sa am si eu de o paine...". Vroiam sa imi iau tichet de parcare, insa pustiu' imi zice ca e stricat automatul, da' ca celalalt (aflat la vreo 200m) functiona... I-am dat 3 lei si i-am zis sa imi ia el tichetu' sa mi-l aduca si restul sa il tina el (un tichet era 80 de bani). A luat-o la fuga. Mi-am aprins o tigara. Realizez brusc ca sansele sunt foarte mari sa nu mai vad nici un tichet, ca pustiu' o sa isi pastreze si cei 80 de bani :) Nu aveam de gand sa mai iau alt tichet, politia si asa nu era prin zona. Totusi, dupa nici 1 minut pustiu' apare cu tichetul. I-am multumit si i-am zis ca e corect ce a facut si ca e bine ca n-a fugit cu banii. Mi-a zambit. I-am mai dat 1 leu si i-am spus ca e pentru ca a fost corect. Mi-a multumit si a plecat inspre alt sofer care se uita disperat dupa un loc... (Paranteza - plec de la masina si observ ca (cel mai probabil) mama lui, o tiganca de cca 50 de ani, se indrepta amenintator catre mine. Ma luase in vizor. Ajunge langa mine si imi zice "Domnu', e belea mare, trebe sa mergi la manastire la Nicula, stai sa-ti ghicesc sa iti zic ce ai!". Un tanar care mergea cam in paralel cu mine a inceput sa rada in hohote, iar eu sa zambesc. I-am zis femeii sa ma lase in pace ca i-am dat bani la copil. Din momentul ala a tacut si m-a ignorat...) Nici la 100 m distanta o babuta statea pe betonul rece de la fundatia unui vechi imobil (care dealtfel adaposteste un sediu de banca). Vindea flori. Ghiocei. S-a uitat cu ochi umezi la mine si m-a intrebat daca nu vreau un buchet. I-am zambit si i-am zis ca pana ajung eu acasa o sa se ofileasca. I-am dat totusi 2 lei. Vroiam sa i-i dau, nu mi-i-a cerut. A insistat sa iau buchetul. Am plecat multumindu-i si spunandu-i sa stea linistita ca nu e nevoie. Auzeam un "Multumesc Domnu'!" in timp ce ma indepartam... M-am speriat putin. Aceste 2 personaje au avut un oarecare impact asupra mea. Am ramas cu un gust usor amar. Si nu neaparat din cauza pustiului, ci mai degraba din pricina bunicutei. Nu stiu de ce, insa m-a marcat mai tare... Probabil ca din cauza asta ma gandeam in acest timp la bunicile mele si ale sotiei. Si la faptul ca ele nu sunt nevoite sa faca treaba asta. Si totusi, nu puteam sa nu remarc faptul ca aceste 2 personaje nu mi-au pretins in nici un moment bani pe degeaba. Cu ceva (insignifiant poate pentru multi) mi-au recompensat banii (poate la fel de insignifianti pentru unii)... Si de atunci nu pot sa imi scot din minte niste intrebari: - A vinde 3 buchete de ghocei la coltul strazii, pe bani de nimic, inseamna cersetorie? A-i arata unui sofer un loc liber si a-i cumpara un tichet de parcare e cersetorie? - Care e diferenta intre cele 2 personaje si unu' care vine la mine pur-si-simplu cerandu-mi niste bani sa-si ia o paine? - Ce altceva ar fi putut (sau ar fi dispusi) sa faca oamenii de genul pentru niste banuti in plus? Si... poate cel mai important... nu pot sa nu ma intreb... - Ce am face (oricare din noi) in situatia celor 2 personaje? Poate am amanat putin acest post tocmai pentru ca sa iesim din unele din greturile provocate de "tampeniile" de sarbatori si pentru a privi mai "la rece" cele intamplate. Si poate si din dorinta de a nu fi inteles gresit. Nu vreau ca intamplarile respective sa para mai dramatice decat sunt. Si pe langa toate urarile de bine primite acum putin timp, as vrea sa va mai adresez una, tuturor: Va doresc sa nu ajungeti niciodata sa raspundeti aceasta ultima intrebare de mai sus! Numa' bine! PS. Acest post nu se vrea a fi unul "lacrimogen" sau nascut din stereotipii... e pur si simplu o descriere a 2 intamplari si a reactiilor pe care mi le-au starnit. Va rog, judecati-l "la rece"...